| 1.
|
SMUC'I, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc si cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face miscări repezi încolo si încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâc'i, smânc'i, smunc'i vb. IV) - Din sl. smu~cati. Sursă
: DEX'98
( 64600)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
SMUC'I vb. 1. a zgâlţâi, (Transilv.) a hăţi. (~ de usă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mâinile lui.)
Sursă
: Sinonime
(210322)
- siveco |
| |
| 3.
|
smuc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. smuc'esc, imperf. 3 sg. smuce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. smuce'ască
Sursă
: DOR
(282869)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SMUC//'I ~'esc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc si cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuţati, smykati
Sursă
: NODEX
(353750)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE SMUC//'I mă ~'esc intranz. (despre fiinţe) A produce miscări bruste si convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuţati, smykati
Sursă
: NODEX
(353751)
- siveco |
| |
|
|